Doi tineri mergeau alături pe stradă fără să se atingă. Se pregăteau pentru nuntă și își cumpărau cele necesare. Fata era îmbrăcată foarte simplu, modest și cuviincios. Avea capul acoperit, rochie cu mâneci lungi, la partea de jos trecea mult peste genunchi și nu era deloc transparentă sau mulată pe corp. Băiatul era foarte fericit și de câteva ori a pronunțat cu voce tare: „Slavă Domnului!” La un timp fata l-a întrebat:

— Pentru ce ești așa de bucuros?

— Mă bucur că ești atât de simplu și cuviincios îmbrăcată. Te-aș strânge cu drag în brațe.

     Fata s-a oprit în loc, s-a uitat în ochii lui fericită și i-a spus simplu:

— Nu acum și nu aici! După ce vom primi binecuvântarea Domnului în adunare, vom merge la casa noastră și voi fi a ta!

— Slavă Domnului!